O crispare îndoielnică
pe un chip lăturalnic
cu așezătură pe scaun
undeva într-un colț -
variație indefinită-n contrar de voință
fără punct de referință.
Statornică-n fața cerului,
dar cu o contuzie acerbă în plinătatea zborului
acum pe iarbă în plinătatea câmpului
încă-s vară
multiplu nedeslușită.
Încă-mi golesc mintea,
mai culeg ceața
ca și roua dimineața,
o presor pe rană dezgustată
că-i mult prea sărată.
Deslușesc voci,
dar departe-s în mine
în toate cele ținuturi
permutate-n sine-mi,
căci nu sunt decât o făptașă
-n-tro transparentă cămașă.
