Și poate-i o poveste trăită
Într-o oarecare clipă trecută.
Poate chiar și netrăită,
Neștiută,
Din atemporal venită.
Un noiembrie
Ce plânge în sinea-și pe sine.
Revărsat în cascade ruine
De frunze dezintegrate virgine.
Un noiembrie
Ce plânge în sinea-și pe sine.
Ruinat în averse molcome
Pe înflăcărate orizonturi monocrome.
Un noiembrie
Ce plânge în sinea-și pe sine.
Năruit în solitudini matinale
Într-al ceții transparențe infernale.
Noiembrie nu plânge;
E Plâns.
E Plâns de cobe,
Plâns pe asfalt;
E Plâns în sobe,
Plâns din înalt.
E Plâns peste noi,
Eliberat de nevoi
Precum un străin venit
Într-un perfect contratimp.
0 comentarii:
Post a Comment