Purtăm cu noi același foc
aprins de lumi îndurerate,
mascate
și păgâne.
Purtăm cu noi a lor corvoadă
Și le ducem durerea
-n stihii potrivinic neatinse.
De-am avea destulă lumină pentru ei
cât să-și transcendă fricile, credințele,
suferințele și dorințele.
...
atâta lumină cât
...
Neființa transcende ființa
Întunericul - ceața
Toamna - sfârșitul
Noi - Indefinitul.
Mai știi...
din ce trecuturi vii?
...
pentru că-n somn și nesomn mi te ivii.
Îmi atingi liniștea-n rime
la cote indefinibil de sublime.
Îmi atingi liniștea
până-n neant de afunzimi maritime;
Îmi atingi liniștea
până-n explozii și scântei de metamorfoze.
Jar dezlănțuit din al astrului concert
Se prăbușește-n culori peste apele noastre.
Un jar aruncat din taina norilor
Spulberat în ceasul difuz al zorilor.
Iar tu...
Cu liniștea ta
Mi-o atingi pe a mea -
atunci -
când soarele atârnă neobosit de crengi;
atunci -
când nu mai e
niciun motiv
de rugi.
Mă găsești aici, acasă -
Pe această pajiște nelocuită
decât de noi -
de Totul.
Nu-mi ești țintă,
destinație
sau scop;
nici măcar
vis neîmplinit
nu-mi ești.
Pentru că-ndincolo
ești vidul care mă-ntregește
și plinătatea care mă golește.
Pentru că de dincolo -
îmi trimiți jar din cer
și de-aici, de sub el -
îmi ții cununa-n eter.
Pentru că-ndincolo
ești vidul din care sufletu-mi izvorăște
și plinătatea care goală mă găsește.
Pentru că de dincolo -
vorbești stelelor de mine
și de-aici, de sub ele -
îmi lași liniști clandestine.
Nu-mi ești țintă,
destinație
sau scop.
Dar -
Fenomen natural
în al Meu Trecut,
Prezent
și Viitor.
Corbi pe un cer difuz;
Plouă
E ceață
Și totul e atât de confuz.
Înălțători zburați peste zenit
Cu aripi negre într-un convoi ostenit.
Spulberați vidu-n amețitoare vârtejuri,
Pecetluiți rugi liberate de mrejuri.
Corbilor,
Voi - cei ce purtați coroana deșertului și-a solitudinii,
Dezlegați-mă de umbra-mi înnodată de călcâie,
Dezlegați-mă de umbra-mi aducătoare de-ntuneric,
Dezlegați-mă de umbra ce trupul mi-o poartă,
Dezlegați-mă de umbra-mi pieritoare.
Corbilor,
Voi - cei ce purtați coroana libertății și-a împăcăciunii,
Prăbușiți-vă armele peste acest paradis funebru.
Spulberați corvoada națiunii,
Spulberați corvoada rațiunii.
Prăbușiți-vă armele peste acest paradis funebru.
Aici, în Stația Libertății
Aștept să ne-ncredințăm afinității.
Aici, în singurul loc de pe pământ
-
Dincolo de noi.
Să dansăm stingheri,
Neobosiți,
Muritori
și Liniștiți,
Rătăcitori,
dar Regăsiți.
Simțind Neatinsul,
Ascultând Neauzitul,
Privind Nevăzutul.
Aici, dincolo de noi
Să fim albie în vânt,
Pe acest cer de pământ.
Ești sursă.
Ființă fibrilă,
Ființă lumină,
Dătătoare de viață.
Copilă.
Desenezi cu cretă
Pe un teren arabil.
Te învârți piruetă
Pe o planetă agitată.
Râzi zgomotos
Într-un cadru vanitos.
Porți buclele răsfirate
În hățișuri largi neexplorate.
Ții cerul
Aievea ca pe o coroană.
Ți-e oglinda
Dezlegată de rugi,
Dezlegată de valuri.
Ești fără pereche
Și rămâi -
Nuda Veritas,
Călătoare nemișcată.
