Plinătatea vântului rece și câmpului gol

Un mal care trece lungimi de râuri 

înguste,

șerpuitoare,

uneori mai largi,

alteori strânse-n talie de curele.

Mal care vă ține sub picioare;

el nu știe cât,

tu tot nu știi.

Vezi bulgări negri care-și fac loc

printre crăpături,

alergând metodic,

ritmic căzând,

în apă plesnind.

Sânteți două.

Vă ține un vânt,

pentru cât timp,

tot nu știți cât.

Același vânt rece care sfredelește oasele-

Tot țeapăn vă rămâne spatele.

Îmbrățișate

Totul vi se pare noapte.

Dar e același vânt

Sub un alt chip

Ce v-a proptit picioarele 

în plinătatea unui gol câmp

de imensități diforme

și v-a abandonat

cu ochii în soare

roșii și tulburi,

cu inimile bătând,

liniștit de nebune

și nu mai știți

deja

pentru a câta oară. 

Read More

Lave-petale

 

Petale care se-nvârt

aprinse,

stoarse

-n exaltare,

pornite în vibrații molcome,

care trepidează sporadic

într-o portocalie incursie

și roșie impulsie.

 

Transparență de gheață.

 

Îmbujorate la față,

tăios ascuțite -

în vârf amorțite.

 

Mai știi?

acele petale,

precum stelele lui Gogh,

strălucitoare-n noapte,

muțite-n sunetul de gong.

 

Uitat-am numele florilor

erupte-n stropii ochilor.

Read More

Aceleași căi, alte văi

Pe văi care ne leagă-n noduri,

ne răzbat cu ace

pe sub fâșii de carapace,

ne-mpung cu spice,

ne mai putând să mă ridice.
Traversăm văi

ce-n țăndări ne sfarmă

și dezleagă cu pietre

adânc încinse-n vetre. 

Coborâm de pe lună - 

întrezărită cunună,

printre frunze pornită,

în zori regăsită.

Pornim pe căi

de pe alte văi.

Read More