Dezmoștenire

Nefericește-mi dorințele
ce impregnate-s în timp
ca în mocirlă.
 
Nefericește-mi visarea
ce palpită memoria
și-o consideră salvare.
 
Nefericește-mi trupul
ce nu se vede decât pe sine
și-n suferință-și convocă sentința.
 
Îmi poți dezbina materia
și mă dezmoșteni de feeria mundană.
 
Pentru că nu exist în mișcare
Și nicidecum în identificare.
Pentru că-s chintesență divină
Împlinită în neîmplinire.