Curcubeie-n purgatoriu

Palme deșarte,

Tălpi uscate;

 

Podeaua rece e-n foc.

 

Îmi imaginez cerul

pe tavanul cu numărul cincisprezece.

 

Despuiate stau trupuri

de o tinerețe viguroasă,

cu tulpinile-ntr-un verde sticlă

pe perete întinse.

 

Nuanțe care ard -

nuditatea-n splendori și culori.

 

Simțurile tresaltă-n hazard,

Tușe pe pielea-i în imense amplori.

 

Mi se dilată pupilele,

M-adâncesc în gaura neagră -

în curcubeie pe ziduri vopsită.

 

Mă revărs precum roșul

din a-i buclelor vâltoare -

care prind curaj în forme zbuciumate

sub al pensulei simfonii învolburate.

 

E tabloul pierderii și regăsirii sinelui,

tălpilor înțepenite pe aceeași podea rece,

cu sufletul care zboară în același univers frenetic;

 

Dulce culoare

Dulce închisoare.