Un mal care trece lungimi de râuri
înguste,
șerpuitoare,
uneori mai largi,
alteori strânse-n talie de curele.
Mal care vă ține sub picioare;
el nu știe cât,
tu tot nu știi.
Vezi bulgări negri care-și fac loc
printre crăpături,
alergând metodic,
ritmic căzând,
în apă plesnind.
Sânteți două.
Vă ține un vânt,
pentru cât timp,
tot nu știți cât.
Același vânt rece care sfredelește oasele-
Tot țeapăn vă rămâne spatele.
Îmbrățișate
Totul vi se pare noapte.
Dar e același vânt
Sub un alt chip
Ce v-a proptit picioarele
în plinătatea unui gol câmp
de imensități diforme
și v-a abandonat
cu ochii în soare
roșii și tulburi,
cu inimile bătând,
liniștit de nebune
și nu mai știți
deja
pentru a câta oară.
0 comentarii:
Post a Comment