Agonic vid

Sunt pe o stradă
fără felinare.
Mi te afișezi drept monstrul,
Când, de fapt, ești tu, salvare.

Las scurse secundele
Ca și infinetele nebune,
Dintre secundele cele
Dintre azi și mâine,
Dintre mine și tine.

Ți-aș lăsa răvaș,
Sau chiar o telegramă,
Să uit de-al vidului desiș
Când plângi de lumea de aramă.

Te-aș fereca în propriu-ți agonic vid,
Ca să-ți devin tot eu, salvare.

Read More