Mai știi...
din ce trecuturi vii?
...
pentru că-n somn și nesomn mi te ivii.
Îmi atingi liniștea-n rime
la cote indefinibil de sublime.
Îmi atingi liniștea
până-n neant de afunzimi maritime;
Îmi atingi liniștea
până-n explozii și scântei de metamorfoze.
Jar dezlănțuit din al astrului concert
Se prăbușește-n culori peste apele noastre.
Un jar aruncat din taina norilor
Spulberat în ceasul difuz al zorilor.
Iar tu...
Cu liniștea ta
Mi-o atingi pe a mea -
atunci -
când soarele atârnă neobosit de crengi;
atunci -
când nu mai e
niciun motiv
de rugi.
Mă găsești aici, acasă -
Pe această pajiște nelocuită
decât de noi -
de Totul.
0 comentarii:
Post a Comment