Nu există o vreme târzie.
În lumea mea și a ta
Timpul nu poate fi perceput,
Decât drept un infinit absolut.
Nu există o vreme târzie
Când clipele de odinioară
Se transformă-n poezie
Și ne re-ntregim pentru a mia oară.
Noi guvernăm același atemporal moment
Chiar de mințile ne cântă-n ritm incert.
Și nu, nu poate fi o vreme târzie
Când pământu-i amnezic și restu-i iluzie,
Când suntem Unul și bem ceai de infuzie.
0 comentarii:
Post a Comment