Ibidem

Să înaintăm spre zenit

Cu minți golite,

Trupuri tipărite

Și suflete învechite. 

Să ne debarasăm de timp,

Că-i limitat acest răstimp.

E relativ, e schimbător,

Prevăzut și trecător.

Să scăpăm de piei,

de forme, gânduri și idei.

Să ne-armonizăm cu Sinele, 

cu undele-n derivă și binele.

Să ne-aliniem cu-al ploii tandem,

Fără refugiu sau umbrelă drept totem.

Să redevenim ce Suntem, 

Poem în ibidem.