Lumina e ființă,
iar eu am
îmbrățișat-O.
Își are chipul
hrănit de o aură.
Ochii și-i
cufundă în ea,
obrajii-s șlefuiți
de raze,
iar buzele
date-ntr-un roșu oniric.
Mă mai ia de pe
picioare
și m-avântă în aer
cu o scuză ironică:
"...pentru că
zborul te prinde la față".
Mai multiplică-n
nuanțe încinse
culorile de care
uit uneori dimineața.
Îmi înseninează
orizontul
și dă păsărilor cârlige
să mă prindă în cădere.
Îi place să-mi dea
forme,
dar și să ajusteze
umbrele după mine.
E fuziunea a
multor nuclee
din care m-am
născut și continui să renasc.
...
Pentru că-i Origine,
Pentru că-i Lumină.
