Lumina e ființă,
iar eu am
îmbrățișat-O.
Își are chipul
hrănit de o aură.
Ochii și-i
cufundă în ea,
obrajii-s șlefuiți
de raze,
iar buzele
date-ntr-un roșu oniric.
Mă mai ia de pe
picioare
și m-avântă în aer
cu o scuză ironică:
"...pentru că
zborul te prinde la față".
Mai multiplică-n
nuanțe încinse
culorile...
