Se nasc chipuri dezgolite
de pe culmi ațipite.
Cu brațele întinse
spre focurile învinse.
Gânduri care zbor
și esențe care dor.
Silueta se pierde
în lumini fosforescente.
Indecisă
cu inima încinsă.
Se scurg încet
umbrele pe pereți-
Tu continui în taină
să-ți scoți câte-o haină-
de pe chipul închis
între curele prins.
Faci să dureze așteptarea
Cât se-ntinde mirarea.
Că tot singură privești,
Asculți plânsele picături
de jazz
și Taci.
Orizontu-i aici
dispărut în creuzet
iar tu...
nu mai vrei să pleci.
0 comentarii:
Post a Comment