Răsuflare
îndreptată spre orizont
dintr-un colț -
rece, îndepărtat și umed.
Aprinsă
cu un chibrit atins
de soare,
prins în al conturul
norilor
scăpărare -
fără variație,
un orbitor soare
-n deviație.
Tălpile vor s-o
ia la goană.
Sub ele
pietre infime,
aspre,
tăioase,
călcâiele-mi
crapă -
urlete-mi scapă.
Umblet
neîndurat,
liniște pe asfalt -
în acalmie exalt.
Șchiopătez cu ochii
la cer -
imperturbabil
ger.
Risipită-n
afunzime-i izbitura
ce năvălit-a-mi
făptura.
În aer-ntind palme,
e sfârșit de
noapte.
Înțep aerul diform ;
precum el
am suflet
inform;
găuresc plasa de
ceață,
m-au prins zorii
și-n astă dimineață.
