Încerc s-o prind -
m-atârn ca de-un cârlig
Văd o scânteie clară
Ce-mi străpunge licărul
din cameleonul cerc
întins pe un val
tulbure la mal.
Eu tot încerc
O iau din zare
între degete focare
galben-argintii
roș-portocalii
Făclii.
Lăsa-m-ar pietrele
țărâna
de mantii să mă dezbrace
de straturi dezvăluită
de nori prăfuită.
Scările să urc.
În treacăt
o mână s-apuc
Cu ea să duc
Tăcerea și golul
în plin cu fiorul
zorilor dimineții
care-mi fură
Ultimul cârlig
pe care să-l mai apuc.
0 comentarii:
Post a Comment