Lemn masiv
Cuie negre
Vâsle ruginite
uitate de vreme
arse de soare
pălite de vânt
înfundate-n noian.
Nu am nevoie de ele-
îmi pot lua avânt,
zbura către nori
pe care să pășim amândoi,
să-mbrăcăm aerul ca pe-o mănușă-
încâlcit între degete
nebun s-alerge
să ne ferească de gropi
în văzduh,
de gropi
printre nori-
nebuni s-alergăm.
Am pășit în gol
adânc crezând că-i pământ
Am ajuns
în barcă.
0 comentarii:
Post a Comment