Străzile murdare pe după sticlă
îngropate în colbul din noapte
revezi
podul
ulița
lumina răsfrântă-n cercuri
în jurul pupilei
felinare răsfrânte pe străzile deșarte
resimt
șuierat de tren care-mi apasă dorul
șuierat de tren care-mi macină marginea neputinței
e cel care-mi presoară flori pe drumuri
cel care lasă pietrele fără umbră
cel care-mi decojește sufletul
până la
pod
uliță
cioburi și scântei.
0 comentarii:
Post a Comment