Fată verde cu părul pădure

Cum se predică a frunzelor culoare -

 

Fată verde cu părul pădure,

 

Descoperă cu palmele întinderile aerului

Înfundat ca sita în făina albă;

 

Cuprinde între ele sufletu-ți sacadat,

că el ți-a mai rămas pe-acest drum prăfuit

cu așchii și pietre care-n ochi ți-au invadat -

ca și roșul creion neșlefuit uitat,

crestând în frunze memorii

scoțând din ele energia vigorii.

 

Mai ești pe acele meleaguri

ireale și acum,

aparte de lumea interioară

ce te ține departe, precum ziua de odinioară.

 

Te găsești uitată între mii de figuri,

pășești la nimereală praguri

în vederea acelorași meleaguri.

 

Ești stâncile pe care te-ai ridicat,

Ești poteca pe care ai coborât,

Ești cascada ce de lacrimi te-a stors,

Ești ruinele ce sufletul ți l-au întors.

 

Ești încă în munți,

dar

e același drum pe care trebuie să-l înfrunți.

Read More

Răsărit, foc, apus

Ai putea atinge cerul într-o dimineață ploioasă,

dacă ți-ai dori.

Chiar și la amiază când mai încetinește,

când își prelungește cursul

molcomă și tristă

când înșfacă timpul.

Ai putea seara când ți se face dor de lumini

nițel stinse după fereastră

așteptându-ți

căutătura măsurată

care cearcă șovăitor să domine orizontul.

Dacă ți-ai dori
ai putea rămâne
sau ai putea fi,
simplu-
fi,
ca și atunci
când cercam șovăitori să dominăm orizontul
când încetinea ploaia
sau chiar când începea.
Dacă ți-ai dori
ni-o luăm nouă
pentru răsărit
pentru foc
pentru apus
pentru noi.

Read More

Curcubeie-n purgatoriu

Palme deșarte,

Tălpi uscate;

 

Podeaua rece e-n foc.

 

Îmi imaginez cerul

pe tavanul cu numărul cincisprezece.

 

Despuiate stau trupuri

de o tinerețe viguroasă,

cu tulpinile-ntr-un verde sticlă

pe perete întinse.

 

Nuanțe care ard -

nuditatea-n splendori și culori.

 

Simțurile tresaltă-n hazard,

Tușe pe pielea-i în imense amplori.

 

Mi se dilată pupilele,

M-adâncesc în gaura neagră -

în curcubeie pe ziduri vopsită.

 

Mă revărs precum roșul

din a-i buclelor vâltoare -

care prind curaj în forme zbuciumate

sub al pensulei simfonii învolburate.

 

E tabloul pierderii și regăsirii sinelui,

tălpilor înțepenite pe aceeași podea rece,

cu sufletul care zboară în același univers frenetic;

 

Dulce culoare

Dulce închisoare.

Read More