Cum se predică a
frunzelor culoare -
Fată verde cu părul
pădure,
Descoperă cu
palmele întinderile aerului
Înfundat ca sita
în făina albă;
Cuprinde între ele
sufletu-ți sacadat,
că el ți-a mai
rămas pe-acest drum prăfuit
cu așchii și pietre
care-n ochi ți-au invadat -
ca și roșul
creion neșlefuit uitat,
crestând în
frunze memorii
scoțând din ele
energia vigorii.
Mai ești pe
acele meleaguri
ireale și acum,
aparte de lumea
interioară
ce te ține departe,
precum ziua de odinioară.
Te găsești uitată
între mii de figuri,
pășești la
nimereală praguri
în vederea
acelorași meleaguri.
Ești stâncile pe
care te-ai ridicat,
Ești poteca pe care
ai coborât,
Ești cascada ce de
lacrimi te-a stors,
Ești ruinele ce
sufletul ți l-au întors.
Ești încă în munți,
dar
e același drum pe
care trebuie să-l înfrunți.
0 comentarii:
Post a Comment