Cu pânze care se pierd printre gene
le înlătur de parcă ceața din acea dimineață
mi-a capturat întreaga față.
Las mâinile în jos
aștept un fior nou
poate nu nou
dar demult,
atât de mult a trecut
că așez săptămânile pe aceleași frunzi uscate
așez vechile mângâietoare priviri
pe dulci margarete ce ard
că le-am așezat pe gânduri prăfuite,
le-am așezat pe amintiri învechite,
iar soarele arde
dacă mai urcăm pe mansarde.
0 comentarii:
Post a Comment