Culcuș în furtună.
Să clădim în tihnă
Culcuș în sus de colină.
Unde vântul să pătrundă,
ploaia să ne inunde,
norii să ne-nfunde
Și soarele-n cascade s-abunde.
Nu suntem de hârtie
Ca să ne-apărăm de înec.
Nu suntem fantezie
Să ne lipsim de-a naturii intrinsec.
Primește-mă și-n a ta ființă
Ca pe mireasmă de flori
în ai pielii pori;
Ca pe liniște de colină
în nemărginita-ți recunoștință divină.
0 comentarii:
Post a Comment