Ce-ndoielnic privim la lumea de afară
Prin propriile filtre personale.
Ce-ndoielnic privim la oameni dragi
și frați.
Ce-ndoielnic ne privim pe noi
și zilele de-apoi.
Onorăm ceea ce credem că suntem;
În confortul agitației ne zbatem.
Onorăm ceea ce credem că suntem;
În lipsa recunoașterii ne compromitem.
Onorăm ceea ce credem că suntem;
În repetat deznodământ fericirea ne-o promitem.
Și de fapt, nimic nu-i ceea ce pare a fi.
Ceea ce vedem, nu-i ceea ce există.
Ceea ce ne imaginăm, nu e ceea ce e.
Ceea ce gândim, nu e real.
Iar ceea ce dorim,
visăm,
aspirăm,
percepem,
Nu e ceea ce Suntem.
0 comentarii:
Post a Comment