Te-a săltat al morții gând
Peste abis din nicicând.
Te-a săltat al iubirii gând
Peste genune din nicicând.
Desfigurată singurătate
Al lumii umbrite te-apasă.
Prăbușit nu te poți înfiripa în sine
Și ești pe punctul să devii umbră cu tine.
Ea te-alintă,
Te dezmiardă,
În povești te cântă
Și-n lumină preferă să plângă.
Trăiește-ți pieirea-n
Nebănuită luciditate;
Greul să te zvânte-n
Nemărginite ape;
Încoronează-te cu întunericul
Așa cum stelele sărută etericul;
Iubește-ți deznădejdea
Cum trandafirul onorează spinul.
Fii durere, suferință, moarte
Lipsit de retrospecție.
Dă-ți uitare ție!
0 comentarii:
Post a Comment