16 October 2020

Odă corbilor

Corbi pe un cer difuz;

Plouă

E ceață

Și totul e atât de confuz.


Înălțători zburați peste zenit 

Cu aripi negre într-un convoi ostenit.


Spulberați vidu-n amețitoare vârtejuri,

Pecetluiți rugi liberate de mrejuri.


Corbilor, 

Voi - cei ce purtați coroana deșertului și-a solitudinii,

Dezlegați-mă de umbra-mi înnodată de călcâie,

Dezlegați-mă de umbra-mi aducătoare de-ntuneric,

Dezlegați-mă de umbra ce trupul mi-o poartă,

Dezlegați-mă de umbra-mi pieritoare. 


Corbilor, 

Voi - cei ce purtați coroana libertății și-a împăcăciunii,

Prăbușiți-vă armele peste acest paradis funebru.

Spulberați corvoada națiunii,

Spulberați corvoada rațiunii.


Prăbușiți-vă armele peste acest paradis funebru.





10 October 2020

Afinitate


Aici, în Stația Libertății

Aștept să ne-ncredințăm afinității.

Aici, în singurul loc de pe pământ

- 

Dincolo de noi.


Să dansăm stingheri, 

Neobosiți,

Muritori

și Liniștiți,


Rătăcitori,

dar Regăsiți. 


Simțind Neatinsul,

Ascultând Neauzitul,

Privind Nevăzutul.


Aici, dincolo de noi

Să fim albie în vânt,

Pe acest cer de pământ.









9 October 2020

Călătoare nemișcată


Ești sursă.


Ființă fibrilă,

Ființă lumină,

Dătătoare de viață.

Copilă.


Desenezi cu cretă 

Pe un teren arabil.

Te învârți piruetă 

Pe o planetă agitată.

Râzi zgomotos 

Într-un cadru vanitos. 

Porți buclele răsfirate

În hățișuri largi neexplorate.


Ții cerul 

Aievea ca pe o coroană. 


Ți-e oglinda

Dezlegată de rugi, 

Dezlegată de valuri.


Ești fără pereche

Și rămâi - 

Nuda Veritas,

Călătoare nemișcată.





 



1 October 2020

Ibidem

Să înaintăm spre zenit
Cu minți golite,
Trupuri tipărite
Și suflete învechite. 

Să ne debarasăm de timp,
Că-i limitat acest răstimp.
E relativ, e schimbător,
Prevăzut și trecător.

Să scăpăm de piei,
de forme, gânduri și idei.
Să ne-armonizăm cu Sinele, 
cu undele-n derivă și binele.

Să ne-aliniem cu-al ploii tandem,
Fără refugiu sau umbrelă drept totem.
Să redevenim ce Suntem, 
Poem în ibidem.




28 September 2020

Fii lumină

 M-ai cuprins cu lumina ochilor tăi

Într-un ritm hoinar de inimi bătăi.

Ai sincronizat timpul

Și ai transcens contratimpul.


Vorbește-mi din ascuns,

Ca să-ți fiu paradis feeric.


Fii - lumină de apus;

Fii - lumină de-ntuneric. 




20 July 2020

Scrie-mi epistolă

Aștept epistolă

în grav timbru de violă,

scorbită-n metafore

și-n plânsete sonore,

în cadențe armonice

și bătăi de inimi cronice.

 

Aștept epistolă -

precum Icar evadarea.

 

Din tremurând glas de violă

să parcurg metamorfozarea.

 

Din prihănită făptură

în totem cioplitură.



14 July 2020

Ce n-aș da să fiu lemn de vioară

„Ce n-aș da să fiu lemn de vioară
Să transcend singurătatea,
Să transcend nebunia.”

O, dulce fecioară - 
Pășești ca pe corzi,
Te unduiești pe valuri
Și împletești fiori.

Să transcenzi singurătatea?
Să transcenzi nebunia?
O, dulce fecioară - 
Sublim neant în așchie de vioară. 


25 February 2020

Agonic vid



Sunt pe o stradă
fără felinare.
Mi te afișezi drept monstrul,
Când, de fapt, ești tu, salvare.

Las scurse secundele
Ca și infinetele nebune,
Dintre secundele cele
Dintre azi și mâine,
Dintre mine și tine.

Ți-aș lăsa răvaș,
Sau chiar o telegramă,
Să uit de-al vidului desiș
Când plângi de lumea de aramă.

Te-aș fereca în propriu-ți agonic vid,
Ca să-ți devin tot eu, salvare.


28 November 2019

Pășesc pe curcubeu

 

Lasă-mă amarul să ți-l descânt peste pleoape.

 

Să devin stroc în zbuciumul tău de ape.

 

Lasă-mă

În stol de iluzii – virgină,

În creuzet de confuzii – rugină.  

27 November 2019

Licurici


Îmi plouă pe spate
Cu pietre uscate.

Îmi plouă pe spate
Cu biciuri deșarte.

Îmi plouă pe spate
Cu grindini sărate.

Sunt în mormântul nou-nouț în care m-am ascuns - 
Ești binevenit, Martire - e loc de ajuns.

Sub întinderea înaltului
Să ne-adâncim în întuneric.
Vom întâmpina licurici - de aici, de jos,
Ce ne vor presăra precum ploaia
Jgheaburi de lumini infernale.
Vom căuta licurici dimineața și seara
În infect străfund de pămând și văzduh. 

Vom amurgi amîndoi în palmele noastre,
Ca ei să vină
și
să ne fie foc.



Cunună de iederă



Se perindase-ntr-un spațiu restrâns
de parc-ar fi cuprins de iederă;
verde de iarbă, 
verde de viață.

Se perindase-ntr-un spațiu restrâns
de parc-ar fi încins pe jăratec;
negru de noapte,
negru de moarte.

Nu ești Tu chintesență divină,
căci dansezi pe jăratec
ca-n disperată derivă.

Nu ești Tu tămăduitoare alifie,
căci porți cunună de iederă
ca pe-o iluzorie platonică scufie.



15 June 2019

În roș și galben


Atingerea-ți e suavă,

sub vârfurile degetelor,

ea cântă-n acorduri vii

pe clape de pian

în roș și galben.

 

c-așa m-ai văzut –

în roș și galben.

 

Antingerea-ți e suavă;

ea mă dezbracă de piele,

m-avântă-ntr-o furtună

în care ne-nvârtim –

 

amețitor dans.

 

Pielea mi-a luat-o culoarea lunii.

 

M-ai găsit înrădăcinată.

 

Coastele și coloana-mi sunt în flăcări

sub atingerea-ți.

 

Prind rădăcini

în pulsul inimii tale,

iar pe a mea o acopăr cu tine.

 

c-așa m-ai găsit –

în roș și galben.



1 May 2019

Îi mai poartă suflul


Lăsasem parcă să se cuprindă secundele

peste ofilitele de nu-mă-uita.

 

Acum împreună s-adâncesc

și se scufundă.

 

... apă?

... flăcări poate.

 

E dans silențios,

Sub pașii căruia nu-mi rămâne pagina boțită

și nici scrum înnegrit nu-nghite.

 

Ea-i poartă aroma,

Suflul

Și-i mai încinge nuanțele,

unele pe care le cunosc,

altele pe care le descopăr.

 

Îi mai poartă suflul.



Powered by Blogger.

Pages