Sunt înșirate culori pe asfalt,
Lumini transcendente în plinul nopții,
Inima e luată cu asalt
De grânele cu apă căzute din copții-
Nori negri ai serii zbuciumate
Ce sfârtecă obrajii în dureroase șoapte
Și șuieră ecoul picăturilor duios
Adânc p-arena labirintului tăios.
În așteptare-a limpezirii noianului din tine
Pe marginiea întunericului, ești ca pe șine.
Strălucirea-n depărtare a farurilor țicnite
Dau flacără pupilelor-negrite
ale suflurilor mocnite
precum adierile răsărite.
