Prezumtiv,
cu un aer ușor
arsenic,
pecetluiești foc,
cărbuni
pe-ncinsele-mi de
gheață mâini.
Sub răpăt de ploaie
-
rece-n găleată -
rostogolindu-se
dureroase
picături se adună.
Ferite de adevărul
cu care un soare
răsare.
Se preling
cuprinse-n duet
de zici că negreața
nopții
le pierde
dedicate-ntrânsele.
Nu-s decât
picăturile unei ploi
dintr-un februarie
părăsit de umbre,
adăpostite Acum
pe perete în Noi.
0 comentarii:
Post a Comment