Se permutaseră
învolburate
pe suprafață netedă,
ușor distorsionată.
Se permutaseră-n
sine-mi
stânci și piscuri
prinse adânc de
visuri,
cuprinse-n vânt
rece
și-n al liniștii
cânt.
Cu ochii închiși
am capturat orizontul.
Cu urechile
astupate de-a furtunii plâns –
Am lăsat
singurătatea-n vid
și noaptea-ntr-un
plin lucid;
Am dat frâu
liber speranței,
acolo unde am
lăsat înfipt in plasă –
deșeul refluxului
ce-n mine
se-nhibase.
Le urmăresc cum se
înalță virtuoase-n aer
Și zboară-n
vârtejuri de ploaie.
Oh
E atât de pură
și ușoară,
precum trecut-a-n
infinit
clipa de odinioară.
0 comentarii:
Post a Comment