Am cuprins de curând soarele unui oraș
de pe marginea unui râu,
ridicat pe un deal,
răsfirat ca un mănunchi
din flori de câmp.
Un oraș ca un mozaic stârnit de raze,
Un oraș ca benzina prelinsă pe asfalt
în care s-a pierdut un curcubeu.
Acel oraș în care luna m-a îmbrățișat
mai plină,
mai îndurerată –
într-un vârtej cromatic,
într-o regăsire a cântării din mine.
0 comentarii:
Post a Comment