Aleargă-mă, frunză

Aleargă-te frunză, din ascunziș și pietriș;

Aleargă-mă frunză, în liber desiș.

Aleargă-te de vânt și chiciură;

Aleargă-mă, să-ți fiu adiere ce picură. 

În hermetice căutări

Să perindăm ca bătăi - 

Bătăi de pendul

Bătăi de inimi

De aritmic ritm

De imperfect

Perfect.

Să mă neg în semuire

Cu crengi străine

Care-mi leagă existența 

Fără scop în devenire. 

Read More

Uită

Să parcurgem 

Neștiințe 

Nu filozofii.

Să ne reculegem

Din necuvinte

Nu ideologii.

Nestrămutată 

ne e ființa,

intrinsecul

și conștiința.

Dă-ți, omule,

ocazia de a fi.

uită-ți numele,

chipul,

știința, dogmele

și arhetipul.

Read More

La poale de munți

Domnește-mă ca pe o pădure

de la poalele munților.

Mă voi dedica pietrelor,

țărânei;

Existența să le-o susțin

prin esența-mi ultimă.

Să mă domnești 

în neatingerea de timp 

și cea de anotimp.

Frunzele-mi verzi

și târâtoarele

să le iubești și vezi

în nestrămutare.

În aparențe mârșave 

mă voi preschimba 

când oameni și unelte

mă vor plimba în pagube.

Iluzie în vânt 

mă vei vedea 

dezgolită de crengi 

și cernoziomuri vitregi.

Dar să continui

să-mi domnești

fertila existență

care

la poale de munți

își deplânge umbrele

sufocate de giganți

și călători ambulanți. 

Read More

„Divenire”

Imparțialitatea unei clipe

Străfulgeră-n abis.
Contest repetabilitatea
bucuriei în scris.

Neprihănita bucurie a existenței,
a ființării noastre-n Întreg.

Neprihănita bucurie a prezenței,
a desființării noastre din gând sacrileg.

Divenire
Întoarcerea la ființă
Revenire
Eternizare-n conștiință. 

Read More

Iarnă-mă-n netimp

Curgi din nori negri și plini -

Cenușă curgi sau fulgi 

Sau spini.

În tine povestea seninului cer 

Dănțuie-n culoare de brumă și ger.

Turment și caznă învolburate cern 

Peste-a pământului toamnă

Din pământ în etern;

Teribile albe cadențe cad rar și cern

Peste-a pământului toamnă

Din cer în etern.

În doi desperecheați -

Doi fulgi topiți.

Aici

Acum

Suntem anotimp

Înveșniciți uitați de timp. 

Read More

Cunună-i uitarea

Te-a săltat al morții gând

Peste abis din nicicând.

Te-a săltat al iubirii gând

Peste genune din nicicând.

Desfigurată singurătate 

Al lumii umbrite te-apasă.

Prăbușit nu te poți înfiripa în sine

Și ești pe punctul să devii umbră cu tine.

Ea te-alintă,

Te dezmiardă,

În povești te cântă

Și-n lumină preferă să plângă. 

Trăiește-ți pieirea-n

Nebănuită luciditate;

Greul să te zvânte-n 

Nemărginite ape;

Încoronează-te cu întunericul 

Așa cum stelele sărută etericul;

Iubește-ți deznădejdea 

Cum trandafirul onorează spinul. 

Fii durere, suferință, moarte

Lipsit de retrospecție.

Dă-ți uitare ție! 

Read More