Îs într-o barcă

Lemn masiv 

Cuie negre

Vâsle ruginite

uitate de vreme

arse de soare

pălite de vânt 

înfundate-n noian.

Nu am nevoie de ele-

îmi pot lua avânt, 

zbura către nori

pe care să pășim amândoi, 

să-mbrăcăm aerul ca pe-o mănușă-

încâlcit între degete

nebun s-alerge

să ne ferească de gropi

în văzduh, 

de gropi

printre nori-

nebuni s-alergăm.

Am pășit în gol

adânc crezând că-i pământ

Am ajuns

în barcă.

Read More

Străzi deșarte

Străzile murdare pe după sticlă 

îngropate în colbul din noapte

revezi

podul

ulița 

lumina răsfrântă-n cercuri

în jurul pupilei

felinare răsfrânte pe străzile deșarte

resimt

șuierat de tren care-mi apasă dorul

șuierat de tren care-mi macină marginea neputinței

e cel care-mi presoară flori pe drumuri

cel care lasă pietrele fără umbră

cel care-mi decojește sufletul

până la 

pod

uliță

cioburi și scântei.

Read More

Cioburi

Îs cioburi sparte care 

din fereastra de lângă 

împrăștie lumini.

Ochii-mi feresc 

scânteia apasă,

privirea e plină

de cioburi divine

scăldată în lacrimi.

Trag perdeaua

nu vreau să le văd

îmi acoperă orizontul, 

iar el e singurul ce mi-a rămas.

Trag perdeaua

să nu fiu străpunsă de cioburi

și devorată de vânturi.

Read More

Înserare

Rămânem nemișcați

în a timpului vâltoare,

dirijați de vânturi,

pe dinăuntru secați.

 

Îmi pare hilar

că ne vorbim,

dar

nu vorbim.

 

Impregnată-i putința

în neființă.

 

Dăruit-am scăpare

dulcii nepăsări.

 

Chinuitoare-i separarea

în prag de înserări.

Read More

Vibrații în distanțe

Îi aleargă numele ca nebunul-

În mintea mea sună-n ecouri 

covârșitoare, nemărginit încărcate 

trepidează agitate.

Gândul mi-e prea plin.

Fața-i ici

colo

peste tot.

Ni se prăbușesc privirile-n pământ

refuză să accepte

că au același punct de plecare,

la fel respirația-ni sacadată

la fel vibrațiile aerului din jurul inimii

la fel degetele-ncurcate-n pumnii strânși

la fel ochii adânciți

aici

dar prea departe. 

Read More