Val celest

Val celest așterne-mă

Peste întinsa-ți apă.

Val de dor necuprins

Val de iubire încins.

Să mă-mbăiez și scufund

În străfunduri firești depărtate - 

Drept nor spulberat

În a ta-ți oglindire zeifică.

Val de nor ființat sunt

În existența nepătrunsă de cuget;

Val de nor ființat sunt

În prezența nepătrunsă de vuiet.

Plină de apă

sunt Apă.

Și-n acest moment de eternitate

Val de nor mă voi ridica,

Val de nor mă voi prăbuși.

Ne iubim în valuri celești

Dincolo de linia de orizont ce nu există-n veci.

Read More

Dezmoștenire

Nefericește-mi dorințele
ce impregnate-s în timp
ca în mocirlă.
 
Nefericește-mi visarea
ce palpită memoria
și-o consideră salvare.
 
Nefericește-mi trupul
ce nu se vede decât pe sine
și-n suferință-și convocă sentința.
 
Îmi poți dezbina materia
și mă dezmoșteni de feeria mundană.
 
Pentru că nu exist în mișcare
Și nicidecum în identificare.
Pentru că-s chintesență divină
Împlinită în neîmplinire.

Read More

Clape de os

Mă-ntrupez conștiincios 
În clapele de os ale unui pian 
Neatins de sute de ani.

Mă-ntrupez în crezu-i desăvârșit 
De praf răvășit.

 
Nesilită, în neprihănită curgere 
Alunec ca o briză,
Iar pianul cântă. 

În neprihănită curgere
Înființează liberarea-n plângere.

Iar pianul cântă
Se cântă
Mă cântă
În tăcere.

Read More

În dizgrația fricii

Pe ce temeiuri îți justifici viața

Când înfricoșat te-ascunzi de-o moarte iminentă?

Nu ești tu viață de pom

Care tot renaști uitat de veci?

Și atunci

Ce rost au fricile de viitoare morți

Când pe cele vechi nu le recunoști?

Te poticnești de vânturi reci

Și te strămuți înfiorat 

Și depărtat

De vide profunzimi

Și-acest Prim-Ultim traseu. 

Te înalți în ale speranțelor

Subterfugii

Și încăpățânărilor

Rațiunii. 

Neîndoielnic și distrat

De opulența preciziei - 

Ca un ornament 

Supus inciziei. 

Cruță-te de timp

Sau alte pătimașe infirmități

-

Căci voit poți fi pom și cenușă

Și-ntre viață și moarte deschisă ușă.

Read More

Flăcări ude

Și când ne gândim

că trăim o viață-n antonime

care nici măcar nu-s absolute.

Dușmănim cuvintele

ca propria josnicie să ne-o aline.

Le creăm pârghii

să se atârne de concepte

și sfârșim în ananghii

înșine atârnați de vanitate.

Cum să fie moartea 

opusul vieții?

Când viață-i una și morți-multiple;

Nu murim noi zilnic 

și nu ne moare trupul la sfârșit de veac

pentru ca după să ne naștem într-un alt copac?

De ce să fie focul diferit

de apă?

Când flăcări se transcend

în iubire veșnică 

- în aceeași stihie 

de natură vie.

Să nu fie oare decât un foc udat

ridicat în flori de valuri

de aceeași nestrămutată apă?

Și noi toți

Cât adorăm în antonimie să trăim;

Unici în identități

Parcă înființați de duale entități. 

Read More

Aleargă-mă, frunză

Aleargă-te frunză, din ascunziș și pietriș;

Aleargă-mă frunză, în liber desiș.

Aleargă-te de vânt și chiciură;

Aleargă-mă, să-ți fiu adiere ce picură. 

În hermetice căutări

Să perindăm ca bătăi - 

Bătăi de pendul

Bătăi de inimi

De aritmic ritm

De imperfect

Perfect.

Să mă neg în semuire

Cu crengi străine

Care-mi leagă existența 

Fără scop în devenire. 

Read More

Uită

Să parcurgem 

Neștiințe 

Nu filozofii.

Să ne reculegem

Din necuvinte

Nu ideologii.

Nestrămutată 

ne e ființa,

intrinsecul

și conștiința.

Dă-ți, omule,

ocazia de a fi.

uită-ți numele,

chipul,

știința, dogmele

și arhetipul.

Read More

La poale de munți

Domnește-mă ca pe o pădure

de la poalele munților.

Mă voi dedica pietrelor,

țărânei;

Existența să le-o susțin

prin esența-mi ultimă.

Să mă domnești 

în neatingerea de timp 

și cea de anotimp.

Frunzele-mi verzi

și târâtoarele

să le iubești și vezi

în nestrămutare.

În aparențe mârșave 

mă voi preschimba 

când oameni și unelte

mă vor plimba în pagube.

Iluzie în vânt 

mă vei vedea 

dezgolită de crengi 

și cernoziomuri vitregi.

Dar să continui

să-mi domnești

fertila existență

care

la poale de munți

își deplânge umbrele

sufocate de giganți

și călători ambulanți. 

Read More

„Divenire”

Imparțialitatea unei clipe

Străfulgeră-n abis.
Contest repetabilitatea
bucuriei în scris.

Neprihănita bucurie a existenței,
a ființării noastre-n Întreg.

Neprihănita bucurie a prezenței,
a desființării noastre din gând sacrileg.

Divenire
Întoarcerea la ființă
Revenire
Eternizare-n conștiință. 

Read More

Iarnă-mă-n netimp

Curgi din nori negri și plini -

Cenușă curgi sau fulgi 

Sau spini.

În tine povestea seninului cer 

Dănțuie-n culoare de brumă și ger.

Turment și caznă învolburate cern 

Peste-a pământului toamnă

Din pământ în etern;

Teribile albe cadențe cad rar și cern

Peste-a pământului toamnă

Din cer în etern.

În doi desperecheați -

Doi fulgi topiți.

Aici

Acum

Suntem anotimp

Înveșniciți uitați de timp. 

Read More

Cunună-i uitarea

Te-a săltat al morții gând

Peste abis din nicicând.

Te-a săltat al iubirii gând

Peste genune din nicicând.

Desfigurată singurătate 

Al lumii umbrite te-apasă.

Prăbușit nu te poți înfiripa în sine

Și ești pe punctul să devii umbră cu tine.

Ea te-alintă,

Te dezmiardă,

În povești te cântă

Și-n lumină preferă să plângă. 

Trăiește-ți pieirea-n

Nebănuită luciditate;

Greul să te zvânte-n 

Nemărginite ape;

Încoronează-te cu întunericul 

Așa cum stelele sărută etericul;

Iubește-ți deznădejdea 

Cum trandafirul onorează spinul. 

Fii durere, suferință, moarte

Lipsit de retrospecție.

Dă-ți uitare ție! 

Read More

Preaplinul Acum

Vorba-ți neșoptită îmi alintă tăcerea

Ca o mângâiere desprinsă din aievea.

Extaz tămăduitor palpită durerea.

Vibrantă ființa atinge-apogeuri 

Din culmi suferinde în culmi de focuri

Din culmi muribunde în culmi-nesfârșituri 

- 

Din culmi dureroase în extaz de dansuri.

Vibrații arzânde să transfigureze durerea 

Și armonii izvoare să transcendă căderea. 

Nimicul din gol neștiut să fie - 

Neștiut să rămână ca-nălțătoare stihie. 

Durerea să se reverse din preaplinul Acum 

Pentru că-nveșnicit prin Acum ești renăscut din scrum. 

Necătare să-ți fie menirea 

Și extaz oscilant nesfârșirea. 

Read More

Identitate lumească

Ce cruci obosite purtați de gât;

Atârnă-n păcat și-n legământ amărât.

Ce cruci obosite purtați de gât;

Curmate-n fier și-n crezământ omorât.

Înrobiți de moaște

și Neștiutori;

Neștiutori ai Adevărului - 

ce slab cată a străluci.

Înrobiți duceți alaiul

Identității lumești.

Preaslăviți gândul și raiul

În suplicii de zeluri cerești.

Ferecați de înșivă -

În a căutării perspectivă;

Debusolați și înarmați -

Limitări sunteți dispuși să îndurați.

Read More